Share this:

Venetia si-a atras atat de multe supranume incat scepticii ar putea sa considere ca este imposibil pentru un oras să se conformeze imaginii descrise de acestea. Pe de alta parte, Veneţia are destule resurse pentru a fi în mod justificat supranumita Oraşul Mastilor, Mireasa Marii, Cea Mai Senina şi Regina Adriaticii. Turistii care aleg sa viziteze Venetia vor avea in mod cert ocazia de a verifica acest aspect şi este foarte probabil să il şi confirme. Abundand de patrimoniu istoric, Venetia pluteste atat în apa, cat si în singulara sa parada arhitecturala. Loc de nastere al lui Vivaldi, Casanova şi Marco Polo, Venetia este pe drept cuvant una dintre destinatiile de top ale lumii.

Ca orice oras complet, Venetia are mai multe chipuri – unul orientat in interior, purtat de muzee, biserici si palate, si cel putin doua pe dinafara, antagonice – de zi si de noapte. Pentru a cunoaste Venetia in intregime, fara echivoc, orasul trebuie admirat atat ziua, prin aglomeratie si lumina clara, cat si noaptea, in liniste, prin forfota umbrelor impletite cu lumini timide.

Venetia, noaptea, este de-a dreptul spectaculoasa. Mai mult, Venetia, noaptea, poate fi mai fermecatoare ca ziua. Iar daca ne intrebati de ce, va spunem in ceea ce urmeaza…

In primul rand, pentru ca labirintul strazilor se goleste de oameni, permitand o apropiere mai mare intre cei care inca ratacesc si oras, ca entitate. Intimitatea nascuta astfel va aduce un mister care nu trebuie desconspirat – misterul pasilor care trec in departare prin linistea noptii sau, altfel spus, sentimentul ca oamenii pot gasi placere si in singuratate.

Apoi, noaptea, veti avea impresia ca Venetia se dedubleaza in apa. Omniprezenta, apa va ajuta fiecare luminita sa-si gaseasca o pereche identica, iar fondul sonor, acela pe care il cunoasteti prea bine, cu barci leganandu-se langa mal, cu valuri marunte lovindu-se de pereti vechi, va ridica misterul despre care vorbeam mai sus, la un alt nivel.

Tot noaptea, cladirile devin mai mari, mai misterioase, iar stradutele subtiri, care se deschid in pietele goale, fac trecerea atat de brusca, incat, ajunsi in mijlocul unui spatiu deschis, veti avea impresia ca e in totalitate al vostru. In Piata San Marco, de pilda, dupa miezul noptii, atunci cand nu e nimeni prin preajma iar spatiul pare rezervat doar pentru voi, va veti simti, probabil, asa cum s-a simtit Napoleon in 1797, cand, cucerit, orasul s-a plecat la picioarele lui.

Nu in ultimul rand, podurile de peste Canal Grande, puncte nodale din care, noaptea, Venetia poate fi inteleasa mai bine. Privelisti, umbre, lumini si pasi tacuti… Sa stai pe Ponte dell’ Accademia, privind spre Santa Maria della Salute, pe Podul Rialto, cu ochii atintiti spre miazazi, sau pe Ponte degli Scalzi, urmarind vaporasele de noapte care trec aproape goale, veti intelege sentimentul despre care am tot vorbit mai sus.

Fiorul acesta, pe care il puteti descoperi doar noaptea, in Venetia, va va ramane cu siguranta in suflet. Dupa ani, cand il veti cauta,convinsi ca a disparut de mult, il veti regasi ascuns in voi, pus bine la pastrare si, zambind melancolic, va veti face din nou bagajele.

Cu Venetia e dragoste mare si multa emotie in suflet! E curata magie, frumoasa si imaculata. Nu este nimic anost sau trist, grabit sau repezit.

Este impresionant cat de modern poate fi acest oras istoric. Parca e un muzeu VIU, plin de vitalitate, voie buna, zambete, flori, pescarusi si iubire. Atat in clar-obscur cat si in plina lumina a amiezii.

Si asta, oriunde ai fi – in cea mai dosita straduta, ingusta cat sa cuprinda doar un om cu ale sale ganduri… sau in Piata San Marco, unde totul e pereche: oamenii, pasarile, florile, cladirile…

Pentru majoritatea oamenilor, Venetia este sinonima cu romantismul.
Desigur ca exista si detractori, cei care nu au reusit sa suprapuna imaginea virtuala a orasului cu cea reala, dar majoritatea oamenilor adora acest oras, imaginandu-l ca un simbol al iubirii, inspirati de povestile de dragoste adapostite de zidurile scorojite ale cladirilor.
Insa nimeni nu poate tagadui ca este ceva cu acest loc, ceva care continua sa fascineze generatii de turisti, ademeniti de faima si de istoria orasului care pluteste pe apa.
Primul lucru care iti atrage atentia, odata ajuns aici, sunt fatadele cladirilor. Grave, decazute, dar in acelasi timp mandre si somptuoase, acestea isi poarta cu noblete amprenta timpului. Sa incerci sa descrii arhitectura locala ar insemna sa folosesti un lung sir de oximoroane. Fetele caselor care se oglindesc in apa isi spun propriile povesti si propria istorie, inmarmurite intr-un alt timp.

Legendele orasului i-au adus renumele de oras al iubirii, de aceea multe cupluri il aleg ca destinatie. In fapt, Venetia este o destinatie atat de populara, incat in prezent, ceea ce o caracterizeaza este un romantism confectiont.
Primul lucru pe care nu il veti putea evita este aglomeratia teribila de care nu veti scapa nici macar in extrasezon, asta pentru ca aici nu exista extrasezon, exista doar perioade foarte aglomerate si perioade aglomerate. Venetia este orasul care nu oboseste si nu doarme niciodata.
Daca sunteti hotarati sa fiti romantici cu orice pret, atunci trebuie sa fiti bine pregatiti la acest capitol, pentru ca in Venetia romantismul nu este ieftin deloc, ceea ce este oarecum normal, daca tinem cont de faptul ca este una dintre cele mai populare destinatii din lume. Unul dintre “sporturile” preferate ale localnicilor inventivi este expolierea turistului, iar motivele nu lipsesc niciodata.
Mai mult decat atat, daca faceti parte din categoria celor care prefera se profite de perioada reducerilor pentru a-si face cumparaturile, atunci nu sunteti prea inspirati alegand Venetia ca destinatie. Reducerile de aici, pe langa faptul ca sunt insignifiante, sunt numai pentru localnici..
Venetia trebuie vizitata la pas, altfel nu veti intelege mare lucru. O plimbare cu gondola poate fi la fel de edificatoare. Vestea buna este ca nu va trebui sa alergati dupa o gondola asa cum alergati dupa un taxi in Bucuresti, la orele de varf. Aici “soferii” sunt foarte vigilenti si nu precupetesc nici un efort pentru a te convinge sa te plimbi cu ei.
Stradutele orasului sunt de fapt un labirint, iar daca vrei sa le dai de capat trebuie sa citesti peretii. Toate acele stradute inguste si intunecate, duc catre kilometrul 0 al Venetiei: piata San Marco. Ispitele care te vor abate de la drum nu vor intarzia sa apara: magazine mari si spectaculoase, buticuri mici si colorate, tarabe cu suveniruri, vinoteci sau cofetarii ale caror vitrine descopera cele mai nebunesti forme de prajituri.
Daca nu gustati o prajitura, puteti incerca una dintre feliile mari de pizza, care se comercializeaza in mici buticuri si se consuma chiar pe strada. Avantajul este ca pizza este delicioasa, sortimentele sunt variate, iar pretul unei felii mari variaza intre 2.5 si 5 euro.

Piata San Marco este dominata de catedrala cu acelasi nume, devenita in scurt timp unul dintre simbolurile Venetiei, alaturi de gondole. Construita in anul 828 de catre dogele Giustiniano Participazio in stil bizantin, avea rolul de a adaposti moastele Sfantului Marc Evanghelistul, protectorul orasului.
In fata catedralei vegheaza atent Clopotnita San Marco, care masoara 97 metri in inaltime. A fost construita in 1540, iar functionalitatea sa era de supraveghere si de observatie. Cel mai cunoscut “gardian” al sau este Galilei, care profita de inaltimea turnului pentru studiile si observatiile sale.
Palatul Dogilor, aflat in in imediata apropiere a catedralei San Marco, este al doilea palat construit pentru a servi drept resedinta a dogilor. Prima constructie a fost ridicata in vremea in care Venetia era republica independenta si a fost distrusa in 976 intr-un incendiu foarte puternic impreuna cu prima catedrala San Marco. Actualul palat dateaza din 1340 si a gazduit dogii pana in anul 1789. Aici se luau cele mai importante decizii, legislative, executive si judiciare, toate acestea fiind manipulate de catre doge, care era ales, cel putin teoretic, pe viata. In practica, multi dintre ei erau fortati sa abdice cu mult inainte ca legea naturii sa-si spuna cuvantul.
In trecut, Palatul Dogilor cuprindea toate inchisorile Venetiei, iar conditiile din aceste inchisori erau departe de a fi umane. Cel mai celebru fugar, si singurul de altfel, este Giacomo Casanova.
O scurta plimbare de-a lungul cheiului va va conduce catre celebrul Pod al Suspinelor, care leaga vechile inchisori de celulele de interogare din Palatul Dogilor. Numele a fost inspirat de suspinele condamnatilor, care in momentul in care traversau podul isi petreceau ultima clipa de libertate.

Cand parasesti Venetia, lasi in urma, neintentionat, o particica din tine. Pe de alta parte, pentru ca despartirea sa fie si mai grea, iei cu tine regrete. Acestea din urma, diferite de la un om la altul, te insotesc in fel si chip pe drumul de intoarcere acasa iar tu, pentru ca n-ai cum sa lupti impotriva lor, te lasi rascolit profund.

Unii suspina dupa timpul prea scurt pe care l-au avut la dispozitie, convinsi ca l-ar fi putut cheltui mai bine. Dar e putin probabil. Indiferent cat de strict planuiesti calatoria la Venetia si cat de bine incerci sa-ti optimizezi timpul, mereu vor ramane locuri neumblate in acest oras.

Altii plang dupa dragoste, pentru ca dragostea capata expresii frumoase in Venetia. Cupluri ajunse aici gasesc spatiul ideal pentru a se ascunde, in umbra unor ziduri vechi, pe stradute subtiri si goale, unde se nasc cele mai frumoase amintiri.

Cei mai putini si, totodata, cei mai sinceri, plang dupa senzatia de libertate pe care o pierd odata cu plecarea din Venetia. Doar aici poti simti ca timpul nu te poate atinge. Aici, in ritmul valurilor blande, ai tot timpul impresia ca plutesti, ca nimic nu te leaga de pamant, ca poti trai pentru totdeauna.

Cand parasesti Venetia, iei cu tine, fara sa vrei, si o particica din ea. Si lasi acolo, ca intr-un schimb cinstit, si cateva sperante. Una dintre acestea, mai puternica decat toate, suna frumos… Ma voi intoarce!