Intr-o frumoasa zi de septembrie, iubita mea pleaca dis de dimineata la Barcelona in vacanta, o saptamana. Singura. Acu’ stiu, o sa ma intrebati cum de pleaca singura? De ce nu merg si eu? E poveste lunga, complicata, in care s-a lasat cu despartire dureroasa si mai ales cu impacare…Ce este cel mai important: a fost cu happy-ending, ca in povestile cu printi, printese si cai albi.
Cum eu nu am putut sa merg cu ea, i-am urat drum bun si vreme buna, trist fiind ca nu putem fi impreuna in acea saptamana. Si cum era ea asa in zbor, cu azimutu’ spre Spania imi trazneste o idee: sa imi iau un bilet de avion sa ma duc la ea, macar in week-end.
Ora 9 dimineata intr-o zi de miercuri. Ma perpelesc pe la birou. Caut bilet de avion pe net…F. scump. O sun pe o prietena care lucreaza la agentie de turism si care i-a aranjat si iubitei mele excursia si o rog sa ma ajute. Imi cauta bilet si imi gaseste la un pret decent. Buuuun. De sambata pana marti si ne intoarcem impreuna. Suuuuper. Mai trebuie sa rezolv si la serviciu. Ma duc la sefa mea, care este foarte de treaba si ii zic:
- SALVEAZA-MAAAA!!! Da-mi te rog 2 zile libere…
Se prinde ea de ceva si zice: Unde pleci?
La Barcelona, zic. Treaba de viata si de moarte…
Imi da voie sa plec si cumpar biletul. Pana a aterizat iubita, eu eram cu biletul cumparat. Ii trimit un sms sa o invit la o cafea pe Rambla, ea ramane masca si se bucura pana in al 9-lea cer si inapoi.
Intre timp, vine ziua de sambata si eu sunt in drum spre Aeroportul Otopeni. Radiam de fericire. Calare pe un Tarom zbor spre Barcelona, pentru reintregirea familiei…
Zborul a fost frumos si cat ai clipi, ma vad aterizand pe El Prat. Urmez instructiunile iubitei si iau un autobus spre centru. Direction: Piata Catalunya. Dupa alte 20 minute ma dau jos din autobus la Universitate (in Barcelona, nu Bucuresti!), unde ma astepta iubi in statie, cu zambetul pana la urechi si aparatul foto in mana. Pac, tzac, poze si mergem la hotel. Abracadabra…camera single se transforma in dubla si se mareste considerabil. Iar noi, porumbeii, plecam intr-ale vizitelor. Conform obiceiului, radem tot. Ea, avand aproape 3 zile avans fata de mine daduse tarcoale, vizitase, vazuse si acum urma sa vedem impreuna ce e mai frumos si mai important.
Deci, ce a mai ramas din sambata plus duminica plus luni, am parjolit ogoarele si am otravit fantanile prin Barcelona.
In ceea ce ma priveste pe mine, eram petru a 3 a oara in orasul catalan, primele 2 vizite consumandu-se in 1996 si 2003. Stiam ca este un oras frumos, dar de data aceasta mi s-a parut de-a dreptul fantastic. De data asta il vedeam cu alti ochi, din alta perpectiva. O perspectiva mai romantica si mai roz.
Cum hotelul nostru era aproape de vestita strada Rambla, toata ziua, buna ziua ne preumblam piciorusele pe ea. La capatul acestei strazi, in mare, pe o insulita, un mare Mall mare: Mare Magnum. Ca l-am vizitat este o banalitate, ca arata foarte bine, e o certitudine. Partea interesanta e alta: Mall-ul este legat de faleza printr-un pod, frumos, dragut, cu banci pentru admirarea privelistii si pentru relaxare. Buuun. Si noaptea pe la 1, ne aflam in zona si ne uitam precum curca-n lemne la peisaj. Uitandu-ne noi asa, ii vedem pe gardieni ca blocheaza intrarea pe pod cu un lant. Foarte frumos. Si daca pun un lant, ce? Dupa alte 10 minute, ne uitam nauciti cum podul „pleaca la plimbare”, adica se retrage in larg, inspre mall. Foarte tare faza! Stau si ma gandesc: Ce ar fi daca s-ar face un pod din-asta retactabil peste Canalul Manecii, intre Franta si Anglia? Si la miezu’ noptii, rabatam. Se supara francezii pe englezi, sau invers, pac, retracteaza podul. Nu ar fi bestial?
Hai sa revenim la oile noastre…Barcelona…Sa va povestesc ce am vizitat? Pai…in afara de Parcul Guell, cam tot (iubita a fost si la Guell, pana am ajuns eu acolo).
Am fost la Sagrada Familia…i-au pus acoperis, lumeee!!! In 2003 nu avea. Are si vitralii…Superbe!
Iubitori de animalutze fiind, nu puteam rata vizita la Zoo. Magnifica! Am vazut spectacol de delfini, am vazut suricatele (preferatele mele)…
Am vazut fantana cantatoare si incantatoare, am fost cu funicularul, ne-am preumblat si prin magazine…Ce sa mai super-week-end prelungit, super atmosfera intr-un super-oras!

















Foarte romantic… Aceasta poveste are toate ingredientele unei povesti gen Danielle Steel….
Am avut asa un sentiment de “deja senti” (ca “deja-vu” nu are cum sa fie) citindu-ti povestea…stim noi de ce…
Bravo ! Felicitari…si pentru poveste si pentru alegerea facuta !…
De: DANAR pe noiembrie 27, 2009
la 10:50 am
Dana, bine ai revenit pe blogul meu. Si multumesc pentru cuvintele frumoase. Astept cu interes comentariile tale viitoare…
De: lucianhirsu pe noiembrie 30, 2009
la 12:35 am
[...] oras. Am mai scris depre el, am postat si poze… http://lucianhirsu.wordpress.com/2009/11/26/calatorie-surpriza-la-barcelona/ . Dar totusi…de ce e in top [...]
De: Locul 10 – Barcelona « Lucian's Blog pe noiembrie 28, 2010
la 10:29 am