Orice om care se presupune matur mai da cateodata in mintea copiilor. Asa a fost si cazul meu, cand intr-o zi de vara, anul trecut, aflat la Paris, cu prietena mea de atunci (n.r. – care intre timp a devenit sotia mea pe 12.12.2009), ma vad urcat in metroul periurban cu destinatia Disneyland! Waw, zic! Suna interesant. O sa ma reintorc cu gandul inspre copilaria mea, voi fi dinou printre personajele insufletite de catre Disney, care m-au bucurat cand eram pici. Ajunsi la destinatie, constat oarecum cu surprindere, ca mai mult de jumatate din populatia care calatorea, coboara in statia ce deserveste celebrul parc de distractii. Inaintam spre intrare, lume din ce in ce mai multa si odata ajunsi la casele de bilete, ne asezam cuminti la coada, ca niste copii asculatori ce suntem. Ne uitam in jur, ne bucuram de nerabdarea celor mici care abia asteptau sa intre. Cu biletul in dinti ne facem intrarea triumfala spre timpurile copilariei, pe Main street…strada care reinvia atmosfera americana a secolului 19. Ne „inarmam” cu harta locatiei, o studiem constiincios pentru a intelege ceea ce urmeaza sa facem…ce e de vizitat, ce tematici abordeaza parcul si localizarea diverselor puncte de atractie. Pretutindeni nu puteam sa zaresc decat buna dispozitie, acea veselie pe are numai un copil o poate aduce in sufletul unui om matur. Cupluri de adolescenti, familii cu copii, mai mari, mai mici, pitici si bunici, toti erau acum cuprinsi in acest cadru de poveste, recreata cu talent de Walt Disney. Vizita in Euro-parcul Disney s-a intins pe parcursul intregii zile, trimitand-ma intr-o dimensiune noua, o dimensiune exclusiva a visarii si a bunei dispozitii. Nu am vazut oameni tristi, care sa se certe sau sa se poarte urat. Toti parca imprumutasem ceva din inocenta copiilor. Si pentru ca vizita trebuia inceputa de undeva, prima „escala” a fost Discoveryland, locul unde predictiile vizionarilor vremurilor trecute au capatat viata. Pasind parca timid in aceasta lume interesanta, am inaintat cu viteza luminii spre noi taramuri ale universului, am simtit adrenalina in calatorii inter-stelare sau m-am amuzat in lumea Profesorului Szalinski care intr-un cinematograf 3D “micoreaza” audienta intr-un experiment “scapat de sub control”. Binedispusi de descoperirile stiintei, prezentate intr-un mod haios si prietenos, privirile ni se indreapta spre Fantasyland, unde lumea copilariei prinde viata odata cu calatoriile lui Pinochio. Intrand dupa aceea in lumea fermecata a povestii cu Alice cea din Tara Minunilor, am parcurs cu multa curiozitate si amuzament labirintul, pentru a ajunge la castelul fermecat. Si m-am invartit, si m-am sucit si m-am intors, pana ce drumul a fost cel corect. Odata ce am patruns in castel, cocotzat in varf, am admirat privelistea superba asupra taramului viselor. Ce viata de copil!!! Lipsita de griji si stres, lipsita de orice suparari. In mijlocul parcului, troneaza maiestuos, castelul frumoasei din padurea adormita, cu povestile sale care ne-au fascinat copilaria si inca ii fascineaza pe micutii din ziua de azi. Creat in asa fel incat sa fie cea mai inalta constructie a parcului de distractii, castelul domina peisajul si ofera o vedere interesanta asupra celor 5 zone tematice. Adventureland nu putea lipsi bineinteles din periplul nostru, vizita la corabia Piartilor din Caraibe si la plaja capitanului Hook, fiind unele din multele momente care mi-au umplut sufletul de bucurie. Frontierland, cu al sau vest salbatic, te reintoarce in altmosfera inceputurilor americane, o aventura plina de suspans si inedit, care cu greu poate fi uitata. Dincolo de toate aceste descrieri, atmosfera creata este unica, ea putand fi simtita la adevarata ei intensitate doar fiind acolo, punandu-te in situatiile respective, potrivit vremurilor evocate. Cel mai asteptat moment de catre publicul vizitator, parada personajelor, are loc in fiecare ora si este o bucurie sa ii vezi pe cei mici cu ochii plini de bucurie si lacrimi ca au dat mana sau au facut o poza cu personajele lor preferate: Mickey Mouse, Minnie, Pluto, Donald & Daisy Duck, Alba ca zapada, Goofy, Cinderella, Bambi, Pisicile Aristocrate sau 101 Dalmatieni. Dupa 11 ore de copilarit, ziua se incheie cu zambetul pe buze, cand la parada de seara a personajelor, il zaresc pe Mickey Mouse f zambitor, imbracat in haine de discoteca iar sotia lui, Minnie, in pijamalutze…Bun baiat zic! Si ce nevasta intelegatoare…Doar in povesti bineinteles!!! Visare frumoasa!
Postat de: lucianhirsu | august 28, 2009
Disneyland Paris
Postat in De prin lume adunate... | Etichete: amintiri, calatorii, copilarie, Disneyland, minunat, Paris, personaje








Frumos…Vei mai da o data in mintea copiilor cand ii vei avea pe ai tai personali, dar e bine totusi ca pana atunci exersezi reamintindu-ti, prin astfel de “excursii”, personajele si basmele universale ale copilariei…
De: DanaR pe august 28, 2009
la 9:13 am
He he he…sa ii am pe ai mei? Bun asa…
De: lucianhirsu pe august 28, 2009
la 9:20 am
tre sa fac tot posibilu’ sa ajung acolo…da’ cred ca 1 zi nu’mi ajunge…
De: Sangerica pe august 31, 2009
la 9:20 pm
[...] Disneyland [...]
De: LOCUL 1 « Lucian's Blog pe ianuarie 17, 2011
la 12:12 pm