Share this:

Intr-una din ultimele zile ale sederii la Paris, seara, obosit si cuibarit in varful unui pat si cu ochii atintiti la teveu, urmaresc stirile…maine este Gay Parade chiar aci la noi in oras…Foarte bine, zic! Treaba lor! Mie imi da egal! Ce treaba aveam eu cu orientarea lor sexuala? Buuun! Fiind vorba de Paris, ma gandesc ca vor fi multi, vor bloca circulatiunea, faze de genu. Ma concentrez un pic la neuronii capatanii si zic: Care e locul cel mai tare de promenada si parada din Paris?  Champs Elysee, vine raspunsul prompt! Notam: de ocolit! Nu aveam chef de agitati alor. Plus posibile contra-demostratii unde se poate lasa cu trosneli. Concluzia: cap compas directia opusa: catedrala Sacre Coeur de Montmarte, Opera, Bd. Hausmann, Piata Republicii, Piata Bastiliei, Place de Vosges (cea mai veche viata din oras), Ile de la Cite si asa mai departe…

Incep ziua in forta, vizitez si iar vizitez…vine pranzul, ne parcam fizicul la o terasa, mancam pe saturate si ne indreptam atentia spre Piata Bastiliei. Metrou, teleportare, gura de metru, lumina zilei…ajuns in piata, ce constat??? Suntem ocupaaaaatiiiii!!! Parada avea punctul terminus aici, in fata Operei Bastille. Imensa piata se ocupase cam jumatate. De ce mi-a fost, de aia nu am scapat! Varinate erau 2: ori spal putina (varianta nerecomandata pentru ca se supara Putin!) cu metroul, ori fac o baie de multime si ma scufund in multime…Varinata 2 castiga la puncte si incepem slalomul. Ajuns intr-un colt al pietei, ma incumet sa traversez bulevardul pe care veneau populatiile participante. Atmosfera trepida in acorduri de house, se dansa frenetic. Interesant! Contra-manifestanti nu zaresc! E de bine! Ma asez la margine de drum sa pot privi, fac cateva poze! Urmaresc cu interes spectacolul stradal. Trei domni, sau sa zic mai bine „doamne”, ies din grupul de „colindatori’ si se fac nevazuti pe strada in coltul careia ma aflam eu. Unul (una) imi face o bezea si imi zambeste! Incerc sa am cat de cat o mimica civilizata si ma fac ca nu vad. Altul din grupul celor 3 „zane”, cocotzat pe niste pantoci cat cataligele de circ (in total atingea cu lejeritate 2,20 metri), face poze cu trecatorii! Pfuai, imi e ciuda ca nu am imortalizat momentul!!!

Spectacolul ma fascineaza…este total…multi/multe ciudati(e), curiosi, tineri, varstnici, femei, barbati. Imi atrag atentia grupurile de „baieti veseli” din tarile arabe. Bine, bine ca aici va declarati orientarea, ca la voi in tara daca ati face de-astea, v-ar pune autoritatile pielea la saramura!

Dupa ceva timp de zgait ochii la gay-ii de pretutindeni, ma plictisesc si io iau din loc. Ma duc in Place de Vosges (cea mai veche piata a Parisului si unul din cele mai linistite locuri din oras). Chiar vroiam liniste dupa ce atatia decibeli au atentat la integritatea timpanelor mele. Cand colo, aici era ochi de lume! Intinsi pe iarba, pe banci, in picioare, erau peste tot… Poftim cultura, s-a dus naibii linistea mult visata! Pasii mi-i indrept spre Ile de la Cite si a ei Notre Dame. Ajuns in vecinatatea celebrei catedrale, sursa de inspiratie a multor romane si filme, ma asez la o terasa pe malul Senei. Pe un pod vecin, grupuri-grupuri de populatii isi indreapta vioi pasii spre manifestatie. Ii privesc linistit! Eram un simplu spectator in acest film pestritz. Imi vine in minte urmatoarea intrebare: Cati sunteti, fratilor? Stiu ca in lume sunt multi ca voi, dar era prima oara cand vad o gay parade adevarata, live si taranul din mine se minuna de amploare (cel de la Bucuresti a fost o caricatura).

Seara, la hotel, vad o stire. Ochii-mi devin precum cepele cand vad pe ecran numarul participantilor: 700.000!!! Si nu cred ca ei au motive sa spuna, asemeni regalistilor romani stransi intr-o manifestatie dupa revolutie: “Suntem multi, dar astia suntem toti!”