Share this:

Deschid ochii dimineata, trezit de ceasu’ desteptaret si zambesc satisfacut: inca o zi in prea-frumosul Paris. Era deja a 3 a zi. Planuisem multe pentru ziua asta si de-abia asteptam sa le infaptuim. Dupa micul dejun hoinarim aiurea pe strazi, sufletul mi se umple de bucuria revederii acelor locuri dragi, insa aveam o problema: curgea robinetu’ care alminteri servea pentru respiratie. Si in atari conditii incurca functia de baza! Zic in gandul meu: eeee, las ca trece. De la ce o patzisem? Sa fie de la pijamaua cu manecutze? Eu ma intzolisem de vara si am constatat ulterior ca anul asta la Londra si Paris vara a picat intr-o joi! Buuun! Asta e! Uite Catedrala Sacre Coeur! Superba! Uit si de inceputul de raceala si de tot, hipnotizat fiind de frumusetile orasului si o tin asa langa danga toata ziua. Vine noaptea. Somn. Vine dimineata. Trezirea. Cand sa ma ridic din pat…ameteala…trompeta infundata…Ma gandesc eu: nu las io raceala sa imi strice ziua. Ne luam corasonu’ in dintzar si intram in Luvru, in agenda scria „intalnire cu Gioconda la un ceai”.Nu puteam sa lipsesc! . Frumos muzeu’, mare, dar si ameteala mea din ce in ce mai mare. Nasol! Incepe sa ma ia cu calduri si mai pe urma, cu friguri. Buun, zic! Daca la calduri mai puteam intelege, ce cauta frigurile? Oricum, nefiind prea fricos din fire nu bag in seama starea. Era prea frumos muzeul. Dar la un moment dat imi incolteste un gand: GRIPA GUITZATORULUI! Nuuu. Nu se poa’. Dar de ce nu? Sunt plecat din Romanica de 10 zile, am stat la „engleji” o saptamana…ei sunt niste porci…a guitzat unu’ langa mine si uite-ma bolnav! Nu, nu si nu! Faza e ca ma simteam din ce in ce mai rau…taceam din gura sa nu il alarmez pe tata. In fond, de ce sa ii stric ziua? Poate nu e nimic. Dupa vizitarea Luvrului, dam o fuga pana in camera de hotel. Ajunsi acolo, plasez o intrebare strategica: „Auzi, avem la noi ceva de raceala?”. „Da. Nurofen”. „Ok. Ma abonez”. Inghit o pastila pe nerasuflate, parca in ea era secretul vietii vesnice si plecam la plimbare. Pe drum, tot felul de scenarii imi trec prin cap! Daca am gripa lu’ peste, ce ma fac? E, ce ma fac? Ma fac bine! Si daca dau coltzu? Neah…ai mai vazut tu drac mort? Bun, bun, dar io cum procedez? Daca ma duc la doctor, ma leaga astia o saptamana intr-o camera de spital si s-a dus naiba tot concediul, avionul de Lisabona, tot! Deci nu ma duc! Clar! Iar daca am boala lu Calache, zic, sa ajung pe piciorusele mele pana la Lisabona si mai vedem noi. Spre seara, mai iau inca un Nurofen, alaturi de o juma de kil de vin rosu. Buna combinatie, nu? E, dupa portia de tratament de seara, parca a inceput sa se mai clarifice peisaju’, a mai scazut si ameteala. E de bine! Doctorul din mine prescrie continuarea tratamentului cu pastila vietii asezonata cu vin rosu de Jura. Si spre satisfactia mea si a tatalui de fatza prezent, in urmatoarele zile mi-a trecut toata boala,porcina sau nu, dar care m-a zapacit un pic. In zilele de dupa, am ras copios cu tata, povestindu-i ce mi-a trecut prin cap. Oricum ar fi fost, am scapat si am putut sa ma bucur atat de maretia Parisului (despre care o sa va povestesc in articolele urmatoare) cat si de soarele portughez.